Schmidt Roger pentru toata lumea.

click aici pentru a vedea galeria online a lui

Schmidt Roger




O scurta autobiografie a unuia dintre cei mai apreciati artisti ai momentului.

“M-am nascut pe 12 Octombrie 1972 in orasul Sannicolau-Mare din Judetul Timis. Tatal meu s-a despartit de familia noastra inainte de anii '80. Mama mea a murit in anul 1981 avand o varsta de doar 31 de ani, eu fiind infiat ulterior de bunica din partea mamei de unde am primit si numele de familie Schmidt, inainte numindu-ma Stefan. Imi placea ca sa desenez de mic copil inca de la o varsta foarte frageda. Totul a inceput in mod concret pe la varsta de 12 ani in anul 1985 fiind foarte inspirat de un pictor cu multa experienta si talent,apreciat in oras si prin zonele din apropierea orasului. Totul s-a petrecut in una din zilele de vara a anului 1985, pe cand ne pregateam cu prietenii ca sa mergem la joaca cu mingea, eu avand 12 ani pe atunci. Eram in curtea acestui pictor, eu fiind foarte bun prieten cu cel mai mic baiat al sau. L-am observat pe acest om in fata sevaletului cu o panza intinsa pe sasiu gata schitata, pe scurt, am ramas tintit in fata acelei imagini care mi s-a intiparit in minte si pe care o port in memoria mea si in ziua de azi. Din acele clipe mi-am dorit atat de tare ca sa pictez, incat cred ca nimic nu ma putea opri. Am inceput ca sa ma interesez de cateva lucruri elementare, de ex.: cum se prepara o panza?, cum trebuie intinsa o panza pe sasiu?, ce fel de sasiu am nevoie si cum se confectioneaza? Pe vremea aceea nestiind daca existau sau nu magazine destinate acestui domeniu. Incetul cu incetul mi-am procurat si vopsele de ulei romanesti de o calitate superioara pe acea vreme, pensule, si m-am apucat de treaba. Primul tablou a fost inspirat din imaginatia mea si a fost un peisaj de munte. In fine! Pe la varsta de 13 ani am fost solicitat de o pictorita mai in varsta din orasul meu natal pentru o posibila colaborare in acest domeniu. Ea picta peisaje, flori, naturi statice, portrete, cel mai mult pe suprafata de lemn (pe farfurioare de lemn), cel mai adesea pentru clienti plecati din tara in Germania. Pentru inceput mi-a dat ca sa pictez o singura farfurioara dupa un model, de proba, fiind nesigura inca daca va fii multumita sau nu de munca mea. Cand am finalizat lucrarea si am mers la ea ca sa i-o arat a ramas pur si simplu impresionata si nu exagerez. Repet cuvintele ei: “Eu credeam ca pictezi mai copilareste, dar este foarte bine si frumos ceea ce ai facut.” A acceptat ca sa lucrez cu ea, eu avand doar 13 ani, de atunci incepand ca sa imi fac primii mei banuti de buzunar. A urmat o colaborare de aproximativ 3 ani. Intre timp a aflat si fostul diriginte si profesorul meu de desen ca pictez si m-a rugat ca sa aduc un tablou in sala de clasa ca sa il vada si sa il examineze (eu pe atunci fiind prin clasa a-VI-a). Dupa ce mi-a vazut tabloul m-a intrebat daca mai am cateva in vederea deschiderii unei mici expozitii in sala festiva a scolii generale V-VIII. A urmat inca o mica expozitie care a avut loc in incinta castelului Nako din oras. Dirigintele si profesorul de desen mi-au sugerat ca sa ma inscriu la Liceul de Arte "Ion Vidu" pentru a participa si a concura la examenul de admitere pentru clasele IX-XII(Liceu). Am absolvit examenul de admitere pentru liceu asa ca m-am vazut deja in clasa a IX-a. In anul 1989, cu ocazia participarii la concursul de pictura intitulat pe vremea aceea: "Romanie Pai De Aur", faza Judeteana am participat cu trei lucrari si am primit premiul I. Am absolvit liceul in domeniul specialitate cu nota 10. Doi ani mai tarziu, in anul 1993, pe la jumatea lunii Iulie m-am decis ca sa incerc la Facultatea De Arta din Timisoara, profil Pictura, fara prea multa pregatire temeinica, cu profesor, s.a.m.d. La proba de desen (portret cu bust, creion, carbune) am primit nota 9. A doua proba a fost Natura Statica (culoare) la care am primit nota 10. In vremea aceea s-a cerut si proba scrisa din Istoria Artei, bineinteles o proba care mi-a stricat media generala. Nota primita la proba scrisa a fost de 3,25. Vazand rezultatele in ziua afisarii, mi-am spus ca nu este just ceea ce se intampla cu sistemul din aceasta tara si m-am hotarat ca nu voi mai incerca niciodata la o facultate in acest domeniu din Romania, pentru ca de fapt, nu se promoveaza arta sau talentul, ci cunostintele teoretice sau capacitatile de memorare a unei persoane, cu toate ca eu am fost constient de faptul ca, cunostintele mele din acest domeniu erau sarace. Mai tarziu am fost angajat ca pictor intr-o intreprindere pe o perioada de sase ani. In incinta acestei intreprinderi se desfasura anual un concurs de postere pe Europa. Cu aceasta ocazie in anul 2007, participand la acest concurs, am fost premiat cu locul 3 pe Europa, prin voturi, lucrarile fiind lipsite de semnatura (anonime). La ora actuala nu mai lucrez la aceea firma, sunt pe cont propriu, autorizat. Primesc multe comenzi in general portrete si nu numai.”

www.tablouri-de-vis.ro: Ce parere aveti despre directia, tendinta actuala in pictura romaneasca dar si in cea mondiala?

Schmidt Roger: Intotdeauna depinde din ce punct de vedere privim lucrurile, depinde cu ce le comparam sau cu ce am dori ca sa le asemanam, adica standardele la care ar trebui ca sa aspiram.

TdV: Credeti ca opera unui artist ar trebui sa reflecte neaparat realitatile existentei sale, adica sa fie ancorat in perioada pe care o reprezinta?

S.R.: Nu neaparat, din nou depinde de mai multi factori!

Tdv: Ce stil considerati ca vi se potriveste cel mai mult?

S.R.: Realist,impresionist.suprarealist.

Tdv: Care sunt artistii preferati? (romani/straini).

S.R.: Nicolae Grigorescu, Stefan Luchian, Ioan Andeescu, Corneliu Baba, Nicolae Tonitza, Theodor Aman dintre romani. Dintre straini Rembrandt Van Rijn, Toulouse Lautrec, Camille Pissaro, Gustave Courbet, Claude Monet, Edouard Manet, Paul Cezanne, John Constable, William Turner, Edgar Degas, Salvador Dali si multi altii...

Tdv: Care sunt temele preferate de dvs.?

S.R.: De obicei temele care imi dau acea emotie, traire, dinainte de a te apuca ca sa faci acel lucru. Temele care nu trezesc nimic in mine, un fior, un sentiment, le consider inexistente, cu toate ca si pe acestea din urma incerc sa le dau viata dupa posibilitate.

Tdv: De unde va inspirati de obicei pentru lucrarile dvs? Calatoriti, aveti modele pentru nuduri, mergeti in natura?

S.R.: Am momente cand am putin timp si pofta ca sa ies cu sevaletul in natura, sa incep acolo o lucrare sa o si finalizez in cateva ore. Am lucrat si dupa modele vii, de multe ori mi-am aranjat personal cateva obiecte pentru o natura statica sau imi aranjam o vaza cu flori ca sa o pictez, dar in cele mai multe cazuri execut la comanda portrete sau peisaje dupa fotografii, dupa cererea si preferintele clientului.

TdV: Aveti tabieturi sau superstitii cand lucrati la un tablou?

S.R.: Sunt momente cand am, in functie si de starea acelui moment. Intotdeauna si in orice lucru sunt zile mai bune si mai putin bune din cauza asta se spune ca viata e o lupta continua. Asa este si in picture: uneori trebuie sa te lupti ca sa obtii ceva de care sa poti fii multumit si alteori asa se nimeresc lucrurile, incat seara daca te opresti din lucru ai acea senzatia ca esti foarte odihnit si te simti relaxat (multumit sau implinit). De la caz la caz.

Tdv. : Reveniti asupra unui tablou de obicei sau “e gata din prima” cum se spune?

S.R.: Daca este o tema mai complexa cu multe detalii, o panza de dimensiuni mai mari, revin. Dar am momente cand dimineata inainte de a incepe lucrul, iau o decizie, si imi spun: pana diseara trebuie ca sa finalizez acest tablou. Uneori merge, de cele mai multe ori nu…si oricum ar fi tot mai gasesc ceva de facut chiar si cand cred ca e terminat de mult…

Tdv: Credeti ca se poate trai din pictura in Romania?

S.R.: Se poate trai dar trebuie sa lucrezi foarte mult, trebuie ca sa bati la multe usi, sa te zbati, sa te multumesti cu ce ti se ofera si sa nu te astepti la minuni prea mari. Nu stiu cati dintre oameni sunt multumiti cu nivelul de trai pe care il ofera sistemul din acesta tara?!

Tdv : Aveti multe expozitii in general? Le pregatiti singur sau sunteti ajutat? Dureaza mult pregatirile?

S.R.: Nu am avut multe, dar doresc o schimbare in aceasta privinta. Am planuri la care mai am de lucru pana sa le pot pune in practica. Ideea este ca imi doresc ca sa am mai multe expozitii!

Tdv: Credeti ca perceptia estetica a momentului este distorsionata de conditiile social economice, omul indepartandu-se de arta?

S.R.: Este un adevar, dar nu putem generaliza. Cei care s-au nascut cu arta in sange nu se vor departa de ea.

TdV: Chiar si la nivelul la care ati ajuns dvs. continuati sa studiati pe principiul ca “invatam toata viata”?

S.R.: Eu nu stiu la ce nivel ma aflu, sau daca am ajuns la vreun nivel sau nu, doar atata stiu: ca trebuie sa fim mereu dornici de a invata si de a persevera, studiind, muncind cu placere daca este un hobby adevarat sau un dar de la Dumnezeu!

TdV: Ce dicton considerati ca va caracterizeaza?

S.R.: Foarte multa munca si un strop de talent.

TdV: Cu ce muzica considerati ca se pot asocia operele dvs?

S.R.: Depinde foarte mult de tema pe care o abordez. Poate fi de la simfonica, clasica, rock, psihedelica la jazz,pop...

TdV: Cateva cuvinte de incheiere:

S.R.: Va multumesc din suflet ca m-ati solicitat pentru acest interviu. Ma simt onorat si va doresc toate cele bune! Roger!

Acest material se poate prelua partial/integral numai cu mentionarea prin hyperlinka portalului www.tablouri-de-vis.ro .
 - august 2010 - 

Distribuie pe: | |